Sigilările dentare sunt niște pelicule transparente, ca niște lacuri care se aplică pe suprafețele dinților care dețin șanțuri, fosete (premolari și molari) și de protecție împotriva cariilor.

Se fac, de obicei, la dinții care au erupt recent, adică la molari la 6, 12, 18 ani și la premolari la 10-11 ani, dar se pot face la orice vârstă, dacă dinții sunt prefect intacți, adică nu au carii.

Sigilările pot să sară, în timp, dar se repetă procedura fără niciun risc de deteriorare a dintelui.

Airflowul este o procedură care implică o igienizare profesională în cabinet, cu un aparat profijet, care constă în antrenarea unei pulberi fine de bicarbonat de sodiu, de un jet de aer și apă.

Are scopul de a îndepărta toate pigmentațiile de pe smalțul dinților, fie că sunt depozite de placă dentară, de nicotină sau pete de la afine sau vin roșu, precum și acela de a îndepărta toate depozitele de sub lucrări, precum și pe cele de la nivelul lucrărilor subgingivale.

Airflowul are un efect miraculos, dinții putându-se albi cu până la 2-3 nuanțe pe grila de culori.

Dușul bucal este un aparat de igienizare, care se încarcă la priză, folosit de pacienți acasă, și care are o cuvă în care se pune soluție de amestec  cu apă, apă de gură sau ceai de mușețel.

Aparatul este prevazut cu o tijă prin care se emite cu viteză fluxul de apă, ca un duș linear care se plimbă din spate în față, pe marginea gingiei, gura menținându-se închisă.

Astfel se elimină toate resturile alimentare imposibil sau dificil de scos cu periuța de dinți, resturi rămase sub punțile dentare sau interdentar în locuri  unde e greu accesul și unde nici cu ața dentară nu putem interveni.

Modelul recomandat de cabinetul nostru este de producție americană, ei fiind promotorii acestuia, și se numește Waterpick, modelul Wp -450.

Îl recomandăm în special pacienților care au punți dentare, punți pe implanturi, pacienților cu parodontopatie, celor care au înghesuiri dentare și purtătorilor de aparate dentare, dar și oricărei familii care pune accent pe igiena dentară îi sugerăm să aibă măcar un duș bucal (are mai multe tije, deci poate fi folosit de mai mulți membri ai familiei).

Un implant dentar este un șurub de Titan, care se aplică în os, în locul în care lipsește un dinte, și joacă rolul de rădăcină a dintelui. Peste el se pune o structură care se numeste ”bont”, care se înșurubează în implant și peste care vine coroana ceramică care poate fi cimentată sau înșurubată. Este foarte bine tolerat de organism, deoarece titanul este un material biologic inert,care nu interacționează cu organismul și este bine acceptat de acesta.

Implantul se face sub anestezie locală și este de multe ori o procedură mai simplă decât o extracție (care se poate complica).

Este indicat cu precădere dacă dinții vecini breșei dentare (găurii) sunt indemni, sunt prefecți, nu au carii, ca să nu se șlefuiască pentru punte.

Se indică, de asemenea, în edentații uni sau biterminale, adică dacă în spate stânga și dreapta s-au pierdut dinții, se montează implanturi pentru a se pune lucrări fixe (care nu se iau jos).

O altă indicație majoră a implantelor este edentația totală, adică pacienților care le lipsesc toți dinții (aici fie se pun 6 implanturi și o punte fixă, fie 4 implanturi și o proteză pe implanturi).

O rădăcina rămasă în os se poate salva să nu fie foarte mult distrusă sub gingie și se face un dispozitiv metalic la laborator, ca un cui care se cimentează pe rădăcină, pentru crearea acestui stâlp de rezistență, apoi se îmbracă cu o coroană metalo-ceramică (dacă rădăcina e doar 2-3 mm sub gingie, gingia se decupează până se vede rădăcina).

Dacă un canin nu este erupt în gură, nu este pe arcada dentară, adică nu este aliniat cu ceilalți dinți, și este inclus în cerul gurii, acestuia i se descoperă chirugical coroana. Apoi, se tracționează ortodontic cu un lănțișor lipit de coroana lui pe arcadă până ajunge perfect aliniat cu ceilalți dinți. (Pacientul are, de obicei, aparat fix cu bracketuri pe toți dinții și de el se ancorează instalația de tracțiune a caninului.)

Această procedură poate dura de la 6 luni la 2 ani, dar, având în vedere importanța caninului (cel mai important dinte din corp), merită pe deplin efortul.

Dacă lipsește un dinte sau mai mulți, se prepare și se șlefuiesc dinții vecini, apoi se pune o lucrare, ca un pod suspendat care are ca stâlpi dinții șlefuiți. Acestea înlocuiesc lipsa dinților.

Cele mai uzuale sunt lucrările sau punțile de ceramică (porțelan) pe suport metalic sau de ceramică pe suport de zirconiu (care e alb).

Dacă nu este os suficient în partea de sus, la maxilarul superior, și e sinusul prea jos, se face o mică operație, care constă într-o fereastră de abord a sinusului. Prin gură, se ridică membrana acestuia, se pune os artificial (cam 2 grame) și membrană de collagen, iar peste 8-10 luni se pune implant. Peste alte 6 luni se pun dinții pe implanturi, care sunt, de fapt, scopul final.

Când un dinte are o carie profundă care atinge nervul, e obligatoriu să se scoată nervul și să se obtureze canalul, că altfel există riscul să moară nervul și în timp, face infecție (granulom), care necesită operație (rezecție apicală) sau extracție, în cel mai rău caz.